Piesa 1

Slăbiciuni în recunoaştere


Slăbiciunile sunt mereu aceleaşi. Dar altele pentru fiecare-n parte. Ele se păstrează la lumină de lumânare şi, uneori, se aşteaptă. Se aşteaptă pentru ca atunci când pleacă, puterea să revină.

Voce 1: Nu te juca cu lumina, aprinde doar o lumânare şi aşteaptă. Aşteaptă să apară. Mai aşteaptă. Încă aşteaptă. Trebuie să apară. Ştii, până la urmă, ceea ce aştepţi este ceea ce ai chemat, ce ai aprobat pe sub mustăţi. N-ar trebui să dureze; dar totuşi slăbiciunile se arată întotdeauna cu ceva întârziere. E tipic lor... Vin în urma cuvintelor, în trap..apoi la galop...din ce în ce mai repede. Dar e întuneric...şi n-o să le vedem sosind. Şi apoi...cum ne vor recunoaşte?

Voce 2: Aşteaptă, doar aşteaptă, contemplă starea de aşteptare. Vor veni.

Voce 3: Ştii tu, uneori mă gândesc de ce le aşteptăm mereu. N-ar putea ele să vină şi gata? Să nu mai plece? De ce pleacă şi apoi vin şi iar pleacă şi iar vin...

Voce 4: Le place să fie recunoscute.

paradox de furnica

Iti povesteam despre soare şi..despre furnici...tu râdeai, cum adică furnicile n-au creier repetai, poate sunt roboţi. şi după asta îţi explicam cum mi se pare de incredibil că nişte furnici aşa mici fac atât de multe, clădesc imperii, şi cu toate astea nu au creier. or fi având o boabă de creier, imi zici. şi continuu să te întreb oare ce gândesc furnicile roşii despre cele negre sau dacă pot să facă asta..tu spui că poate vorbesc despre modă, despre ce se mai poarta. mi se pare absurd, furnicile au lucruri fundamentale de discutat. şi totuşi îmi amintesc, când eram mici, stricam muşuroaiele de furnici. şi tu făceai asta, nu-i aşa? ca să le vezi reacţia, cum se agită să repună totul la loc..e genetic. aşa cum noi avem trebuinţe şi ne naştem păstrând moştenirea genetică a predecesorilor noştri în creierul reptilian, aşa sunt şi furnicile. dar ele sunt mai deştepte. ele ştiu ce au de făcut din prima. şi mai fac ceva interesant. clădesc şi trăiesc împreună.

bărci sau despre plutire

am luat cu mine tot. cele 5 lucruri de care nu mă pot despărţi vreodată. nu, rujul nu e inclus. nimic din ce ar putea să mă facă să par alta. şi nici cărţile nu le-am luat, nici creioanele colorate.
am luat de fapt ceva care face cât toate cele 5 şi mai mult, mult mai mult decât atât. e o barcă. din cele liniştitoare. din cele care te duc acolo unde ţi-ai dorit să ajungi încă de când erai copil. din cele care pot să te ducă în larg şi pe care poţi sta întins fără probleme cu burta la soare. e albastră. seamănă cu cele albe, dar nu se compară la calitate. materialul e indubitabil unul bun, cel mai bun. asta ar trebui să te convingă să-ţi iei şi tu una. ce zici?

vei uita toate astea

cred că mulţi dintre noi păstrează amintirea cărţilor din copilărie, a poveştilor din ele, dar mai ales a imaginilor de pe coperţi. pentru mine, Joli, răţuşca, Popi, povestea şoricelului care voia să devină tigru au rămas acolo undeva, ca un refugiu în inima mea de copil. interesant cum amintitrile noastre sunt şi ele selective... vreau ca în seara asta să vă spun o poveste dintr-o cartină plină de amintiri, la care m-am întors de curând. o poveste despre oameni

regulile pentru a deveni o fiinţă umană
1. veţi primi un corp
vă place sau nu vă place, va fi al vostru pentru întreaga viaţă.

2.veţi învăţa lecţii
sunteţi înscrişi la o şcoală cu informaţii non-stop numită viaţă. în fiecare zi la această şcoală veţi avea ocazia să învăţaţi câte o lecţie. S-ar putea să vă placă lecţiile, sau s-ar putea să le consideraţi irelevante şi prosteşti.

3.nu există greşeli, numai lecţii
dezvoltarea este un proces de încercări şi nereuşite: experimentare. Experimentele "ratate" fac parte din acest proces, tot aşa cum fac parte şi experimentele "reuşite".

4.o lecţie se repetă până când se învaţă
o lecţie va fi prezentată sub mai multe forme până când o veţi învăţa. Numai după ce aţi învăţat-o puteţi trece la altă lecţie.

5.procesul de învăţare nu se termină niciodată
nu există moment al vieţii care să nu conţină o lecţie. Dacă sunteţi viu, atunci aceste lecţii trebuie învăţate.

6."acolo" nu este mai bun decât "aici"
când un "acolo" personal devine un "aici", veţi obţine pur şi simplu un alt "acolo" care va arăta din nou mai bine decât "aici".

7.alţii sunt doar imaginea voastră în oglindă
nu poţi iubi sau urâ ceva la cineva decât dacă această persoană reflectă ceea ce voi iubiţi sau urâţi la voi înşivă.

8.ce faci cu viaţa ta depinde numai de tine
deţii toate uneltele şi resursele de care ai nevoie. cum le foloseşti rămâne la aprecierea ta, alegerea îţi aparţine.

9.răspunsurile tale există în tine
răspunsuri la întrebările vieţii se află în tine. tot ceea ce trebuie să faci este să priveşti, să asculţi şi să ai încredere.

10.vei uita toate astea

cherie carter-scott

Punct şi fără majusculă

în ultimul timp am încercat să caut un motiv bine întemeiat pentru inconsecvenţa mea în a scrie pe blog :) un blog pe care am început să postez din dorinţa de a împărtăşi cu ceilalţi lucruri importate. poate că ăsta e motivul pentru care scriu atât de rar. dar poate că lucrurile neimportante pentru mine sunt importante pentru cei care le citesc sau poate că de fapt, au cea mai mare valoare. Şi îmi place să scriu piese de teatru, să-mi imaginez..dar de multe ori mă poticnesc. întâlnesc zi de zi oameni care mă inspiră, care mă hrănesc, şi cresc văzând cu ochii printre oameni care mă iubesc. sunt o iubitoare de oameni..mmm..asta a sunat ca şi cum aş fi spus că sunt o iubitoare de animale. dar e adevărat, îmi plac oamenii şi îmi place să cred că şi eu aduc, la rândul meu, ceva în vieţile lor. sau poate că motivul pentru care n-am mai scris de mult e acela că nu ştiu sigur dacă e bine să scriu cu punct şi fără majuscule. dar azi m-am decis. scrisul cu punct şi cu minuscule e noul meu început.

It's all so quiet, all so clear

Mă bucur să văd că în sfârşit Bucovina a devenit un subiect pe agenda setting. Asta cu ocazia Paştelui, sărbătoare şi moment de linişte. E un sentiment plăcut, atunci când locul de de care aparţii primeşte atenţie în media. Te face să-l apreciezi mai mult.
Deşi nu am abordat niciodată acest subiect, cred că e un moment potrivit să spun că Suceava devine un oraş din ce în ce mai promiţător. Un loc în care vii să-ţi faci amintiri; un loc care îţi lipseşte când eşti departe şi la care te gândeşti, care rămâne imprimat pe retină. Un loc pe care îl iubesc.

Creativ cultural

A fi "cultural creative" a devenit un subiect frecvent pe agenda discuţiilor mouth-to-mouth, dar şi în cadrul conferinţelor şi mă bucură enorm să văd asta. Pentru că de mult mi-am pus problema conştientizării existenţei unei astfel de subculturi care apreciază valorile umane, naturale, care să fie un exemplu de stil de viaţă, de mod de a fi. Un alt exemplu în afară de cel care promovează eludarea valorilor, uitarea lor, aruncarea lor. Un alt pattern, o redirecţionare a valorilor.

Lucrarea The Cultural Creatives: How 50 million People are Changing the World scrisă de Ray şi Andreson a apărut în 2000, iar în 2008, colectivul de iniţiativă de la SNSPA, publică o serie de cercetări privind evoluţia valorilor în societatea românescă. În 2009, subiectul devine din ce în ce mai abordat.
Ce mi se pare important e faptul că, pentru a fi un cultural creative, trebuie să conştientizezi trăsăturile unui cultural creative. Din acest motiv am început să scriu despre asta şi să observ cu atenţie curentul cultural creative. Poate că e momentul să afli că nu esti singurul care crede în altfel de valori şi pe care le promovează, poate că e timpul să prinzi mai mult curaj în acţiunile tale zilnice, pentru că în state sunt vreo 50 de milioane de astfel de oameni, iar în Europa vreo 70-80 de milioane. Află mai multe despre tine, deci, chiar aici http://www.culturalcreatives.org/questionnaire.html .

Stakeholder Forum

Teoria stakeholderilor se pare a fi puternic corelata cu strategia de sustenabilitate a unei companii, indiferent de mărimea sau de profilul ei.
Asta pentru că stakeholderii sunt părţile interesate, părţile afectate de activitaţile unei corporaţii, dar, mai mult decât atât, sunt una din roţile care menţin vertcalitatea, sunt un pilon de susţinere. Browse-uind diverse materiale cu privire la teoria stakeholderilor, am dat peste un forum al stakeholderilor, o bază interesantă de materiale pe care vă invit să le vizionaţi. Enjoy!

http://www.stakeholderforum.org/1index.php

Urme pe oglinzi de bile

Se ia o oglida de bile si trei degete de la mana stanga. Se inmoaie degetele in teciune si apoi se intinde pe oglinda. Apoi se contempla. Se contempla uratul, dezordinea, negrul, urma de amprenta.
De cate ori faci asta, privesti cu atentie urmele. Important e sa fie cat mai mari si cat mai apasate. Intensitatea amprentei pe oglinda de bile spune ceva despre degete. Spune presiune, volum. Este imaginea reflectata a celor trei degete de la mana stanga. Autoportret pe oglinda cu bile. N-are sens sa te privesti in oglinda perfecta. Oglinda de bile cu amprenta de teciune a celor trei degete de la mana stanga spune mai multe despre tine. De ce te cauti perfect oglindindu-te in "ceea-ce-nu-esti" si nu te regasesti in urma degetelor...absenta perfectiunii urmei paleste pe langa plenitudinea imaginii tale complete, oglindite si in final, false.

Rational, pentru idee

Avem idei. Idei vechi care revin, idei noi care pleaca, idei la care ne gandim doar, fara a avea o finalitate practica si idei care se materializeaza. Avem o atitudine fata de ideile noi, dorinta de a le diseca, de a le linsa pe de-antregul, cu scopul de a iesi invingatori. Nu spun ca nu e bine sa tai firul in 4, in 6, in cate vrei. E bine sa analizezi. Si facem asta mereu. De cele mai multe ori analizam pana la distrugere. Intoteauna trebuie sa avem argumente. Argumente care sa ne convinga sa adoptam o idee, un stil. Asta pentru ca rationalul din noi o cere. Pentru ca asa se formeaza sensul; prin argumente bune.
Si mai exista un tip de idei: ideile care mor. Ideile linsate, disecate care raman fara substanta.
Ideea principala este ca suntem populati de toate tipurile de idei enumerate; formam, in ansamblu, o idee generala care le subsumeaza pe restul. Mereu m-am intrebat cum vin ideile..daca exista niste conditii specifice. Probabil ca sunt. Am realizat insa, ca ideile bune vin atunci cand nu te astepti si ca ideile cele mai bune sunt cele mai simple.
Simplu, e ideea cea mai buna.

Orb

Am ajuns la concluzia că e bine ca, măcar o dată pe săptămână, să vezi lumea. Să vezi lumea, adică să priveşti oamenii de pe stradă, din metrou; pentru că prea puţin ne uităm unii la alţii, pentru că, de cele mai multe ori ne învârtim printre oameni ca şi cum am fi într-un banc de peşti, o altă specie. Ar trebui să ne preocupe mai mult asta, dar, la urma urmelor, e ceva care are o valoare infimă. Şi totuşi, un bătrân spunea că infimităţile au cea mai mare valoare...interesante lucruri spun bătrânii, nu crezi? Ei spun tot ceea ce noi, la rândul nostru vom spune;spun tot ceea ce s-a mai spus şi tot ceea ce se va mai spune.
Am plecat de la altceva însă. Nu mi-am propus să fac o pledoarie pentru ceea ce spun bătrânii, ci pentru a vedea lumea. "Şi ce aş putea să văd", mă vei întreba apoi. "Voi vedea oameni care nu mă vor vedea, orbi, voi vedea tot ceea ce nu e de văzut". Şi vei avea dreptate. Pentru că nu vei vedea numai ceea ce îţi doreşti, vei vedea ceea ce nu te aştepţi sau ceea ce nu-ţi vei mai dori să vezi vreodată.