Am ajuns la concluzia că e bine ca, măcar o dată pe săptămână, să vezi lumea. Să vezi lumea, adică să priveşti oamenii de pe stradă, din metrou; pentru că prea puţin ne uităm unii la alţii, pentru că, de cele mai multe ori ne învârtim printre oameni ca şi cum am fi într-un banc de peşti, o altă specie. Ar trebui să ne preocupe mai mult asta, dar, la urma urmelor, e ceva care are o valoare infimă. Şi totuşi, un bătrân spunea că infimităţile au cea mai mare valoare...interesante lucruri spun bătrânii, nu crezi? Ei spun tot ceea ce noi, la rândul nostru vom spune;spun tot ceea ce s-a mai spus şi tot ceea ce se va mai spune.
Am plecat de la altceva însă. Nu mi-am propus să fac o pledoarie pentru ceea ce spun bătrânii, ci pentru a vedea lumea. "Şi ce aş putea să văd", mă vei întreba apoi. "Voi vedea oameni care nu mă vor vedea, orbi, voi vedea tot ceea ce nu e de văzut". Şi vei avea dreptate. Pentru că nu vei vedea numai ceea ce îţi doreşti, vei vedea ceea ce nu te aştepţi sau ceea ce nu-ţi vei mai dori să vezi vreodată.
Am plecat de la altceva însă. Nu mi-am propus să fac o pledoarie pentru ceea ce spun bătrânii, ci pentru a vedea lumea. "Şi ce aş putea să văd", mă vei întreba apoi. "Voi vedea oameni care nu mă vor vedea, orbi, voi vedea tot ceea ce nu e de văzut". Şi vei avea dreptate. Pentru că nu vei vedea numai ceea ce îţi doreşti, vei vedea ceea ce nu te aştepţi sau ceea ce nu-ţi vei mai dori să vezi vreodată.
4 comentarii:
Bafta la vazut nevazutul!
Frumos!
Dar insa dincolo de a vedea lumea, a o contempla, a o privi jur imprejuru-ti, schimband scenele, personajele (metrou, piata, magazin, strazi etc), tu insuti/insati jucand rolul unui observator, la randu-ti personaj pentru alt observator, dincolo de planul vizual - trebuie sa simti, da, sa simti atmosfera fiecarui loc, incarcatura fiecarei scene, evident incercand sa simti fiecare personaj; durerea unuia, suferinta altuia, mandria, ironia, indiferenta, mizeria, caldura, bucuria, tristetea, nenorocirea, implinirea, iubirea, ura etc-in ochii, pe fata, in gesturile personajelor-oamenii de jur imprejur!
PS: tu cu ce incerci a te face simtit/a zilnic? personaj chiar si pentru cateva minute pentru un observator? caruia un zambet i-ar putea schimba in bine ziua!
Oamenii care nu vad sunt aceia "care nu privesc lumea, cei care se invart printre oameni ca si cum ar trai intr-un banc de pesti"! Lucrurile infime compun lucrurile mari si de asemenea sper ca sunt o persoana care priveste lumea din cand in cand!
Am citit undeva o intamplare din acelea cum circula pe net. Era vorba de un orb care cersea pe strazile aglomerate din Paris. La un moment dat, pe langa el trece un domn, ii ia cartonul prin care orbul ii ruga pe oameni sa-i arunce cativa banuti pentru mancare, scrie ceva pe el si pleaca mai departe. Din acel moment, orbul a inceput sa primeasca mai multe monezi, chiar si bancnote, iar unii trecatori il bateau usor pe umar, cu simpatie. Nu intelegea ce se intamplase, de ce dintr-o data oamenii se purtau diferit fata de el. Fusese ignorat, inexistent. Spre seara, in fata lui s-a oprit un copil, care a inceput sa silabiseasca ceea ce scria pe carton: "In Paris e un cer albastru superb azi, au inflorit castanii, iar fetele sunt parca mai frumoase ca niciodata. Ce pacat ca eu nu ma pot bucura de toate astea, pentru ca sunt orb!" Pentru cine a inteles aluzia, va recomand sa ridicati din cand in cand ochii din carti si sa priviti cerul :)
Trimiteți un comentariu