Piesa 1

Slăbiciuni în recunoaştere


Slăbiciunile sunt mereu aceleaşi. Dar altele pentru fiecare-n parte. Ele se păstrează la lumină de lumânare şi, uneori, se aşteaptă. Se aşteaptă pentru ca atunci când pleacă, puterea să revină.

Voce 1: Nu te juca cu lumina, aprinde doar o lumânare şi aşteaptă. Aşteaptă să apară. Mai aşteaptă. Încă aşteaptă. Trebuie să apară. Ştii, până la urmă, ceea ce aştepţi este ceea ce ai chemat, ce ai aprobat pe sub mustăţi. N-ar trebui să dureze; dar totuşi slăbiciunile se arată întotdeauna cu ceva întârziere. E tipic lor... Vin în urma cuvintelor, în trap..apoi la galop...din ce în ce mai repede. Dar e întuneric...şi n-o să le vedem sosind. Şi apoi...cum ne vor recunoaşte?

Voce 2: Aşteaptă, doar aşteaptă, contemplă starea de aşteptare. Vor veni.

Voce 3: Ştii tu, uneori mă gândesc de ce le aşteptăm mereu. N-ar putea ele să vină şi gata? Să nu mai plece? De ce pleacă şi apoi vin şi iar pleacă şi iar vin...

Voce 4: Le place să fie recunoscute.