Orb

Am ajuns la concluzia că e bine ca, măcar o dată pe săptămână, să vezi lumea. Să vezi lumea, adică să priveşti oamenii de pe stradă, din metrou; pentru că prea puţin ne uităm unii la alţii, pentru că, de cele mai multe ori ne învârtim printre oameni ca şi cum am fi într-un banc de peşti, o altă specie. Ar trebui să ne preocupe mai mult asta, dar, la urma urmelor, e ceva care are o valoare infimă. Şi totuşi, un bătrân spunea că infimităţile au cea mai mare valoare...interesante lucruri spun bătrânii, nu crezi? Ei spun tot ceea ce noi, la rândul nostru vom spune;spun tot ceea ce s-a mai spus şi tot ceea ce se va mai spune.
Am plecat de la altceva însă. Nu mi-am propus să fac o pledoarie pentru ceea ce spun bătrânii, ci pentru a vedea lumea. "Şi ce aş putea să văd", mă vei întreba apoi. "Voi vedea oameni care nu mă vor vedea, orbi, voi vedea tot ceea ce nu e de văzut". Şi vei avea dreptate. Pentru că nu vei vedea numai ceea ce îţi doreşti, vei vedea ceea ce nu te aştepţi sau ceea ce nu-ţi vei mai dori să vezi vreodată.

"Vă dorim călătorie plăcută !"

nu vreau să comentez ambuteiajele care se formează în Bucureşti atunci când plouă...toată lumea face asta şi e normal să te revolţi pentru asta: nu ajungi la timp, stai ore întregi în autobuz cu nişte necunoscuţi care suspină şi încep să dea din picioare de nervi...mi s-a părut amuzant..probabil pentru că eu nu mă grăbeam să ajung undeva...dar cel mai amuzant a fost când, după o oră de stat în 385 pe un traseu pe care în mod normal se fac 5 minute, intră urmăroarea frază: "vă dorim călătorie plăcută!". Pentru câteva minute, toată lumea, încruntată şi agitată, a zâmbit...un zâmbet ironic, e adevărat, dar un zâmbet, un zâmbet conspirativ...E adevărat că situaţia în care toţi ne aflam...ne-a determinat să receptăm mesajul ratb-ului într-un mod ironic...şi atunci m-am gândit: dece să nu aibă ratb ul în situaţii de genul ăsta anumite mesaje, cu un conţinut comic, pe care să le difuzeze? Unora s-ar putea să nu le ardă, dar măcar le-ar mai distrage atenţia ...şi nu ar mai avea atât de multe riduri..

de florii...în curtea ţăranului român

Meşteşugari de peste tot din România, cuibăriţi în casele de la Muzeul Satului au venit să ne aducă tradiţia, de Florii, ca să ne amintească de frumuseţea lucrurilor simple...ce bine te simţi şi ce sentiment vibrant când îi vezi cum fac arta...ouă încondeiate...şi conştiinţa mea de viitor om de pr îmi spune...făcând o comparaţie cu Muzeul satului din Suceava, care nu prea are vizitatori de obicei...că sărbătorile adună oamenii la Muzeul Satului din Bucureşti- aşa a devenit un loc popular...dar mai e un mic detaliu: unii din cei care vin aici...vin cu dorinţa de a-şi aminti şi de a simţi putin din atmosfera de la bunici (amintire pe care, inevitabil, am avut-o şi eu... interesant cum unele locuri îţi amintesc de altele...mirosul de fân uscat, câmpul de spice de grâu...toate mi-au venit în minte cât am stat acolo).Mai sunt şi părinţii care vin cu copiii pentru a le arăta o bucăţică din tradiţie... sentiment reconfortant...

Intraţi! Sunteţi bine veniţi!

Loc memorial. Piaţa Universităţii

un film documentar, născut aproape arhivistic, al acestei memorii care îşi pierde din valoare..."Loc al memoriei. Piaţa Universităţii"- Valeriu Antonici, Mihai Bănică-demonstrează că încă nu s-a descoperit un leac pentru vindecarea memoriei...un film care îi întreabă pe oameni în plină stradă ce anume le evocă acest loc- parte din imaginarul Revoluţiei din 89.Distincţia dintre memorie şi istorie este fundamentală. Aşa începe discursul lui Mihai Bănică. Pentru că memoria implică participare, istoria se povesteşte, memoria se simte, se "doare".

Piaţa Universităţii este ambivalent: este un loc al memoriei, dar şi un loc al istoriei...un loc luminat, dar care astăzi trebuie să îşi redobândească acea lumină. Mi-am dat seama, vizionând şi trăind acest film care surprinde reprezentarea pe care românii o au despre acest moment din memoria României, amalgamul care este astăzi Piaţa Universităţii: contrastul frapant dintre loc al sacrificiului şi simbolurile lumii consumeriste,bannere publicitare, loc al suporterilor pentru a sărbători...nu există nicio ordine ... Şi care va fi viitorul Pieţei? Se întreabă autorul...

Ce se va întâmpla cu acest loc al memoriei-mă întreb- vă întreb şi pe voi.

dialog de stele in zi

-de multe ori te gandesti ca poate e mai bine sa renunti...ca poate e mai simplu, ca poate va fi mai bine asa...si apoi, iti amintesti ca asta ar fi o dovada de slabiciune...nu se preteaza la tine..dar totusi...oare n-ar fi mai simplu daca as renunta? ce ma face sa continui?
-pofta.Dorinta de a starui si incercarea de a astepta...speranta...acel ceva lipicios, care apare atunci cand vrei sa renunti..."we all are made out of stars"scria pe tricoul cuiva.
-dar stelele..mor si ele...dispar pentru totdeauna din bolta. Nu e nicio cale de intoarcere...there is no way back...cum poti sa spui ca suntem facuti din stele?
-vorbesc de o constelatie...suntem facuti din stele care mor...si din stele care se nasc...iar cele care mor sunt inlocuite mereu de cele care se nasc..e un circuit, intelegi?stelele care se nasc umplu golul lasat de cele care mor..nu suntem niciodata la fel..nu ramanem aceiasi...
-si daca...stelele nu s-ar mai naste? ce s-ar intampla cu constelatia atunci?
-atunci...trebuie sa astepti sa se faca noapte...noaptea naste stele...

Mo s-a intors!!

after the rain comes sun, after the sun comes rain again...N-o sa incep prin a explica motivele pentru care nu am mai postat nimic pe blog...n-am mai vrut si gata...acum, am revenit pentru o vreme...si asta pentru ca olimpiadele comunicarii au inceput si pentru ca vrem, nu vrem, trebuie sa ne bloguim pentru asta...Sooo!!! Blogareala!!!

Interesant cum daca nu esti constrans de anumite imprejurari, nu ajungi sa faci lucruri...ma gandeam zilele trecute la asta...ideea e ca nu stiu cat de mult imi place sa ma disec...pentru ca blogul e ca un laborator de disectie..nu stiu cat de mult vreau sa spun despre mine..nu stiu cat de mult vreau sa ma expun...sa incep sa ma dezbrac in fata voastra...in fine..in primul rand nu inteleg de ce ar sta cineva sa citesca ce am spus...la cate se intampla astazi..de ce te-ar interesa gandurile mele? ca am ajuns sa citim mai mult bloguri decat carti..poate e adevarat..dar totusi...oricat de mult m-as stradui sa inteleg motivele pentru care sa scriu pe blog, nimic nu se intrezareste la orizont...bloguim, pur si simplu...si facem loc unei noi clase sociale: blogger-ul!!!
Mo, the blogger, is here to take a glimpse!

Never 2 little, 2 late for diamonds

Fiecare zi e o comoara. Si pentru ca e atat de aproape de tine, nu o vezi. Noi stam pe comori si nici macar nu stim asta. Stii povestea batranului care a plecat in cautarea diamantelor ? Batranul era indragostit de diamante, erau niste pietre aparte, inestimabile, stralucitoare, dar si foarte rare. Dorinta de a colectiona diamante l-a facut chiar sa renunte la propria locuinta, plecand in cautarea pietrelor pretioase. Dupa o vreme, o mare descoperire s-a facut... o mina de diamante... aceasta se afla chiar in adancimea pamantului pe care isi avea el livada.
Nu stiu daca e bine sau nu ... ca nu vedem comorile, ca le confundam cu altele sau ca pur si simplu nu ne intereseaza. Poate ca unii ar fi mai tristi decat sunt deja, poate ca altii vor deveni mai recunoscatori ... Depinde.
Dar nu e niciodata prea tarziu sa-ti pui ochelarii care estimeaza diamantele...

Life is so peculiar
You get so wet in the rain
You get so warm in the sunshine
It doesn't pay to complain

When I get up each morning
There's nothing to breathe but air
And when I look in the mirror
There's nothing to comb but hair
And when I sit down to breakfast
There's nothing to eat but food
Life is so peculiar but you can't stay home and brood

Oh life is so peculiar
The deserts only got sand
The oceans only got water
(and you can't drink it all)
You never know where you stand

When I get out to dinner
There's nothing to wear but clothes
Whenever I get sleepy
There's nothing to do but doze
Whenever I get thirsty
There's nothing to do but drink
Life is no peculiar that it makes you stop and think

Yes, life is so peculiar
A fork belongs with a knife
Corn beef is lost without cabbage
A husband should have a wife
Life is so peculiar but, as everybody says, "That's life"

Oh life is so peculiar
A bird can usually sing
A pearl is made by an oyster
You can be sure of a thing

Well when I get tired of resting
There's nothing to do but walk
When I don't care to listen
There's nothing to do but talk
When I'm up in an airplane
There's nothing to do but fly
Life is so peculiar but I always wonder why

Simplest

Yes, I do believe simple is the best, the funkiest. Sa te intorci la lucrurile simple e ca si cum te-ai intoarce in timp, e ca si cu te-ai revedea si resimti copil din nou. Nu poti sa iti amintesti de lucrurile simple decat atunci cand te afli in preajma unor oameni simpli. Simpli, dar cu mari asteptari. E sfidator de emotionant, sfidator de adevarat. Intotdeauna am crezut in lucrurile simple, fara complicatii- si de fapt totul este simplu, daca este tratat ca atare. Eu ii dau semnificatie, ii atribui un sens si lucrurile simple castiga intotdeauna. Simplu nu inseamna usor, probabil ca ti-ai dat deja seama; simplu inseamna fara complicatii, fara ate incalcite, este starea permanenta de inceput. Anul acesta, este anul reintoarcerii la simplitate.Pentru ca e o provocare. Aminteste-ti de lucrurile simple si gandeste-te la oamenii simpli pe care i-ai cunoscut pana acum, la zambetul lor clar,la ochii lor stralucitori de dorinta, la chipul cald. Simple things never go to an end . Have a simple 2008 !!!

20 under 25 Forbes

The top earning young superstars
There it is: the list . Starting with LeBron James ...
http://www.forbes.com/2007/12/01/celebrity-hollywood-media-cz_lg_1204kidstars.html

29 things

Rarely you have given the chance to feel, to hear and to smile the way I did today at Odeon Theatre, when I felt the stage gravitating round a magic piano, round the magic fingers of a truely talented man named Marc Bischoff. Simply amazed by his person, I felt the luckyest woman on the entire Earth to have listened the concert.
Slowly, I'm contouring the horizons of the tings I desire, the horizons of what I enjoy. Tonight, helped me tremendously ...
The day with a wide smile

How fast do you think your fingers could be ?

Jake Shimabukuro,ukulele, fantastic sound !
What do you think about your fingers now?

"In numele lui Allah, milos si iertator, sa distrugem tabuul sexului din Orientul Mijlociu !!" Heba Kotb

Ce vrea sa faca femeia? Pai e foarte simplu... sexolog de profesie(singurul din Orientul Mijlociu) si mai ales in calitate de femeie frumoasa care respecta cu strictete traditia musulmana,ea vrea sa salveze culpul, familia. Pana la aparitia femeii, imi era necunoscut faptul ca in Coran se vorbeste despre orgasmul feminin si despre sodomie. Heba foloseste, pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea salvatoarea a universului de citate din Coran: in capitolul intitulat Al-Baqara, Mohamed le ordona barbatilor: " Lasati-le pe femeile voastre sa ajunga inaintea voastra la orgasm". Avand in vedere ca islamismul e o credinta care include multe tabuuri sub valurile vaporoase, as spune ca femeia contrazice credinta.. insa ea..n-ar spune asta : " Islamul a inteles ce este sexul cu mult inaintea restului lumii"(aha! ati inteles de ce era un tabu ??pentru a nu desconspira principiile fortificatoare)" Sexologii Masters si Johnson au descoperit orgasmul feminin abia in anii '50, iar profetul Mohamed vorbise despre asta cu 14 secole inaine"..Uimitor, nu-i asa ? In orice caz, astfel de afirmatii din Coran o fac pe femeie sa fie extren de mandra ca este musulmana .
Ideea e urmatoarea: conferintele, dezbaterile si emisiunile ei despre sex sunt cautate in toata lumea islamica, chiar si in Arabia Saudita, in Statele Unite si in Europa.
Emisiunea Hebei, Kalam Kabir(Marea Conversatie) vorbeste la televizor despre sex, desigur, cu toata rigoarea islamica. Abordand un subiect care a fost supus tacerii de mai bine de 4000 de ani(ar trebui sa ne intrabam de ce, din moment ce Mohamed se manifesta pozitiv in legatura cu acest subiect) Heba doreste sa "des-harem"-izeze sexul si practicile adiacente ale acestuia.
Din cate inteleg, discursul Hebei este dovada nasterii unui nou islam. Interesant de urmarit acest proces...
Daca vorbeste despre orgasmul feminin, asta nu inseamna ca Heba este o feminista...in niciun caz: "barbatul si femeia nu sunt egani, sunt complementari si nu mi-e rusine sa spun ca o femeie are nevoie de un barbat in aceeasi masura in care un barbat are nevoie de o femeie". Very good, Heba !Interested ? vistit http://www.hebakotb.net/ This is the Joy of Life !!

Dependent de accidente

S-a afirmat odată că ultimul lucru pecare l-ar putea descoperi un locuitor de pe fundul mării ar fi apa. El ar deveni conştient de existenţa apei numai dacă un accident l-ar aduce la suprafaţă şi l-ar pune în contact cu aerul.

E ceva nou ? Well, it's always something new! But ...yes, there is a but.. nu mi-e foarrrtee claar de ce e un accident..caci un accident impune asteptare..asta ar insemna ca , practically and not theoretically speaking, depindem de accidente pentru a ne putea da seama de lucruri , in general... si ca nu ai avea nicio implicare . Nu stiu daca's de acord cu asta... Eu cred ca de fapt e fifty- fifty.

Si mai exista un risc: daca accidentul nu se va petrece , sau se va petrece prea tarziu...then what ?

the morning after...

The morning after you won, the morning after you lost, the morning after everything you do in general. Because I woke up with this idea, the morning after I created my blog, that the importance of "what you do" is not as big as "what you do after".

Ce faci dupa? Dupa ce ai castigat, ce faci cu victoria? Cum o folosesti pentru mai departe?? Am senzatia ca orizontul nostru nu poate merge mai departe de a ne dori sa facem ceva si atat. Poate ca e nativ...echivaleaza cu a avea o strategie. Romanei nu ii este cunoscut acest cuvant: strategie. Ce face Romania dupa ce a intrat in UE? te-ai gandit la asta, sunt sigura. Ce faci cu libertatea dupa care ai tanjit multa vreme si pe care ai obtinut-o in final? "What you do after" tine de strategie. Ai fost admis intr-o universitate- ce faci dupa? Ai fost angajat la o agentie de publicitate? Ce faci dupa asta ?Cum te descurci?Cum te mentii? Cred ca daca am privi mai in serios la "ce facem dupa" ce am realizat ceva, am trece mai usor de unele faze..care... ma gandesc, te tin in loc inutil. Cred ca eu incerc sa definesc acu, viziunea. The power to envision the invisible. Sa vezi camera plina, o lampa pe birou. Tu cum vezi camera verde ?